Un vis nebun in care te'am regasit...un vis alb -negru,in care ochii tai "somnorosi"erau singura pata de culoare-un verde palid care pe timp de furtuna era al marii.Imi zambeai...imi zambeai cu toata fiinta ta.Parul,ochii,palmele,degetele.Si era candva intr'o duminica...candva in iunie.purtai zambetul din acea zi...cel pe care nu il voi uita niciodata.
Cuvinte e nu erau necesare...Am stat si am numarat secundele impreuna...pana timpul,plictisit de jocul nostru copilaresc,s'a oprit.cand ticaitul nu s'a mai auzit.cand ecoul era doar cel al batailor unor inimi-ne'am apropiat...ti'am soptit cu'o voce gatuita un "mi'a fost dor..."
...M'am trezit confuza si obosita...am inchis ochii si am adormit chinuita de aceeiasi intrebare "De ce?"...
Si am stat uitandu'ne unul la celalalt,neacceptand ce este,doar ce a fost.nesperand la un "ce va fi"...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu