uncertainty...

Putine sunt experientele atat de dureroase ca o ruptura.Despartirea este traita ca un atentat pregatit cu meticulozitate,fiindca bomba a fost plasata undeva in inima noastra:n'ai cum sa scapi de violenta deflagratiei.
Sentimentul initial capata noi forme in acele prime momente,la nici cateva minute dupa explozie-ceva se intampla cu inimile noastre...incepe un joc nemernic de cuvinte,intre ieri si azi...intre amintiri,vise si realitate.un joc in care noi suntem arbitrul si in care trebuie sa ramanem impartiali.greu,nu?visele,amintirile,clipele frumoase vin mereu impacheate in cutiute dragute...si iti ofer senzatii placute spre deosebire de realitatea.nu poti spune nici ca e frumoasa,dar nici urata.e o prezenta neutra pe care initial nu o remarci daca treci pe langa ea...totusi are ceva special.cand e fericita.si se simte bine.iar problemele de la serviciu dispar.iar chiria este platita.ei bine.atunci...radiaza.intr'un fel unic,doar al ei.
trebuie doar sa imbratisezi "realitatea"...sa o accepti si sa ai rabdare...fiindca intr'o zi iti va zambi si tie.

Incerc sa ma conving ca nu este un capat de lume faptul ca acum cateva zile am luat o radiera si te'am sters din desenul meu...candva,nu foarte demult,pictam un univers...in nuante de albastru si portocaliu.A venit august...si deocamdata mi'a lasat un gust amar...urat mod de a incheia o vara...ganduri impletite si sentimente combinate.dureri neexprimate.si multa cafea...cat pentru o viata si jumatate.universul meu e in nuante de albastru purpuriu...picurat cu lacrimi mici de rosu stins...